„Niciodata nu am schiat. As dori sa invat, iar un amic, care desi nu este instructor de schi, schiaza bine si s-a oferit sa ma invete.”


Cine schiaza este posibil sa se fi intalnit cu o asemenea situatie, cine inca nu a incercat schiatul poate tocmai ca la aceasta posibilitate se gandeste. In cele ce urmeaza, incercam sa facem abstractie de dogmele obisnuite (niciodata fara instructor), luand in considerare posibilitatile, sansele si nu in ultimul rand pericolele unei solutii aparent convenabile.

In primul rand, se presupune ca prietenul nostru schiaza bine. Dar ce inseamna de fapt ca cineva schiaza bine? Ca schiaza repede? Sau frumos? Coboara in siguranta oricat de abrupta ar fi panta?

1. Daca cineva schiaza mai bine ca noi, asta nu inseamna neaparat ca ne si poate invata sa schiem


Lucrul cu care trebuie sa fim neaparat in clar este faptul ca amicul nostru nu este instructor de schi. Din asta rezulta doua probleme: lipsa pe de-o parte a cunostintelor profesionale, iar pe de alta parte a rabdarii. Prima problema poate proveni din faptul ca prietenul meu nu porneste de la cunostintele mele ca incepator, ci din conceptia ca aceasta miscare este de fapt foarte usoara, de exemplu plugul. El poate a si uitat ce senzatie este cand stai prima data pe schiuri. Probabil se gandeste ca a transmite toate aceste cunostinte in decurs de jumatate de ora va merge ca pe roate. Numai ca intre gand si realitate este o diferenta ca de la cer la pamant!

Probabil habar nu are noi ce experiente de miscare avem, sau ne lipsesc pentru a invata noile miscari. Imi arata, imi explica, eu incerc, dar nu-mi iese. Incearca sa ma ajute, imi spune ce sa fac: „Indeparteaza-ti calcaiele! Franeaza in plug!” – dar mie acest lucru nu-mi iese. Iau viteza, iau viteza, cad... „De ce nu ai franat?!” Incerc din nou...

Rolul unui instructor de schi este acela de a-l introduce pe omul dornic sa schieze in cultura acestui sport in felul in care este cel mai potrivit pentru elevul respectiv, atat din punctul de vedere a metodei de invatare cat si in ceea ce priveste ritmul de invatare. Nu face asta pentru prima data, s-a intalnit si cu multe cazuri dificile pe partie, asa cum este prietenul nostru.

Pana ce amicul nostru cunoaste doar cate un exercitiu sau doua din procesul de instruire, un instructor de schi – cum ne si asteptam – poate reactiona, ajuta cu zeci de posibilitati, exercitii intr-o eventuala problema. Acestea toate servesc pentru ca noi, incepatorii, prin exercitiile potrivite noua sa deprindem arta manevrarii schiurilor!

Arsenalul instructorului nostru amator se poate epuiza repede, iar daca pana atunci nu am reusit sa invatam sa schiem, incepe sa apara nesiguranta pe planul instruirii, care induce atmosfera stresanta, putand sa intervina si nerabdarea. Formula e simpla: amicul nostru ne-a spus tot ce stie, nu poate adauga mai multe, doar repeta cele spuse anterior. Poate ca lipseste doar un moment marunt pentru a ne orienta cunostintele in materie de schi in directia dorita, dar prietenul nostru nu recunoaste veriga lipsa. 

2. Este afectat principiul progresivitatii pe parcursul invatarii

Ceea ce functioneaza pe teren plat – de exemplu franatul in plug – nu functioneaza pe marile partii! Multora li s-a intamplat ca au fost invatati sa franeze in plug, sa ia virajele, dupa care directia muntele. Incepatorii, numai in mijlocul muntelui ajung fata in fata cu abruptul, unde toate cele invatate – nu cele mai sigure miscari – dintr-o data nu mai functioneaza. Schiurile nu au luat virajul, dar au prins viteza, plugul nu a franat deloc... etc. Din aceste prime experiente apar povestile cu eroi si detaliile legate de senzatiile traite, dar in final toate acestea nu fac decat sa traga inapoi evolutia elevilor. Le este frica de abrupt, de caderi, de oamenii de pe partie... etc.

In realitate, aceste temeri au la baza nesiguranta, daca voi fi capabil sa-mi manevrez constient schiurile in situatia respectiva. In cazul in care in urma cursului de schi deprind miscarile necesare schiatului, am posibilitatea sa exersez pentru a-mi imbunatati cunostintele tehnice, respectiv, daca toate provocarile se adapteaza principiului progresivitatii si am timp sa experimentez pas cu pas tehnicile schiatului in siguranta, multe experiente de succes si placere imi vor insoti zilele petrecute pe schiuri.

Daca procesul de invatare este prea rapid si pe parcursul lui se omit multe lucruri, voi fi nesigur pe schiuri, ceea ce poate insemna multe cazaturi si cateva pericole mai serioase pentru mine si cei aflati in apropierea mea pe partie!

3. Evolutia se loveste de piedici

Cea mai buna eventualitate – dar uneori trista pentru fostul elev – este ca ma prind destul de bine de schiat, de aproape oriunde de pe munte ajung jos, incepe sa-mi placa acest sport si atmosfera sa, as dori sa fiu deja „profesionist”, asa ca intr-un final apelez la un instructor sa-mi dea sfaturi legate de tehnicile mele de schiat. In acest moment se adevereste ca intr-adevar schiez destul de bine, dar pentru a putea evolua ar trebui sa corectez miscari, reflexe intiparite de multa vreme, lucru ce ar putea fi dus la bun sfarsit numai printr-o groaza de exercitii – aproape ca as reinvata totul. Atunci mai ieftin ar fi fost ca de la inceput binele sa il invat bine! 
 
4. Suntem o pacoste pe capul tot mai nerabdatorului nostru amic

Daca prima data nu abordam intrebarea din punct de vedere a cunostintelor de schi, ci din cel al persoanei, constatam: el – amicul nostru instructor – in primul rand ar dori sa schieze, motiv pentru care a si venit aici, pa partia aleasa. Probabil acum este singura lui sansa in acest sezon, pentru care si el a platit bani seriosi. Pana se ocupa de noi, el nu schiaza. Explica, ne arata ce trebuie sa facem si spera ca acest lucru sa ne reuseasca si noua cat mai repede, ca dupa aceea sa putem merge in sfarsit pe munte sa schiem. Dupa o jumatate de zi – daca nu mai repede – incepem sa-l calcam pe nervi cu stangacia noastra! Daca mai multi au venit cu noi la schiat, se poate intampla ca invatarea noastra sa schiem, cunostintele noastre legate de schi sa fie principala tema de discutie a grupului sau punctul tinta al tachinarilor colegilor. Exemplu de mai sus se refera la cazul in care membrii grupului sunt niste persoane de gasca, gata pentru orice aventura. Ne bazam pe imaginatia fiecaruia pentru a inchipui un grup cat mai nepotrivit, spre exemplu cand cineva incearca sa-si invete prietena sa schieze, care este mai fricoasa si mai suparacioasa decat amicii, sau cand cineva isi invata propriul copil, care deja cu crizele de dimineata legate de imbracaminte si-a calcat pe nervi familia.

Daca totusi ne decidem ca amicul sau cunostinta noastra sa ne fie instructor de schi, sa-l intrebam si pe el cum a planificat parcursul instructajului, care sunt pasii pe care ii va urma cu noi, cat timp este dispus sa ne acorde, respectiv sa decidem daca intr-adevar vrem sa-l privam de placerea schiatului si vrem – in cazul unui esec – ca noi sa fim punctul tinta al tututor glumelor din partea companiei...
 
Invatatul schiatului fara costuri prezinta intotdeauna atractii profesionale, fizice si omenesti. Sunt sanse ca un instructaj organizat de schi oferit de un prieten sa aiba rezultate, dar marea majoritate a cazurilor arata contrariul.